În atelierul ei din Cornetu, Irina Silivestru realizează vase ceramice, de diferite forme și mărimi ce pot fi folosite zilnic: farfurii, boluri, platouri, tocătoare și multe altele. Vasele sunt pictate manual cu motive diverse din lumea vegetală sau animală, pentru că înainte să poți gusta, privirea este prima încântată de amestecul apetisant de culori și forme.
Povestea vaselor începe cu mult studiu: în școala generală, în liceu, în facultate și în viața de zi cu zi, căci Irina folosește fiecare ocazie pentru a se documenta. Treptat, descoperim și provocările, prima: realizarea unui vas ceramic durează cca 3 săptămâni.
Procesul e complex și începe cu modelarea materialului, o gresie foarte rezistentă ce permite inclusiv spălarea vaselor în mașină. Irina întinde și bate pasta, apoi îi dă apoi forma unui vas, presând materialul cu ajutorul unui săculeț cu nisip, peste un mulaj de ipsos, făcut tot de ea. Mulajul va absorbi apa și va grăbi uscarea. După uscare, vasul este desprins din formă și finisat. Se taie materialul în exces, se remodelează ușor și e lăsat să se usuce în aer liber până la 14 zile, în funcție de mărimea și grosimea obiectului.
Acum vasele se usucă pe treptele scării ce duce la etaj, dar atelierul este în curs de extindere. Tatăl îi construiește, cu mâna lui, o anexă unde să aibă mai mult spațiu pentru uscare, și mai ales, pentru glazurare.
”După uscarea completă, obiectul se introduce în cuptor pentru o primă ardere, de biscuitare. Vasul devine mai rigid, suficient cât să fie pictat. Apoi se glazurează și se introduce din nou în cuptor pentru arderea finală.”
Tot procesul de ardere și răcire a cuptorului durează 2-3 zile. Între cele două arderi se execută decorarea. Irina poziționează vasul pe roată, apoi recompune lumea din jurul ei. Pictează fructe, legume, plante medicinale, păsări precum coțofene, grauri și tot ce altceva o inspiră. În funcție de complexitate, pictura durează 1-7 ore.
”Cel mai mult îmi place să folosesc albastru cobalt, e albastrul acela infinit. E un oxid metalic, acum pare negru, dar după ardere apare culoarea. Niciodată albastrul nu iese la fel, mereu capătă nuanțe diferite.”
În ceramică, nimic nu e ceea ce pare, totul se transformă, iar Irina își vede rezultatul final al muncii abia după a doua ardere.
”Știi ce frumos e, când deschizi capacul cuptorului, e ca în ziua de Crăciun! E o mare bucurie pentru că în ceramică apar multe situații ce nu pot fi controlate: obiectele se pot deforma dacă se usucă prea repede sau se pot deforma la ardere în cuptor, se pot fisura în timpul arderii, dacă au bule de aer din timpul modelajului, glazura se poate strânge, pot ceda rezistențele cuptorului, poate să nu ajungă la temperatura setată și astfel toate obiectele din cuptor să fie compromise.”
Ultimele etape sunt sesiunea foto pentru promovare în social media și expedierea. Împachetate în multă folie cu bule și polistiren, vasele Irinei ajung nu doar în România, ci și în Europa și America.
Facem cunoștință și cu lucrarea preferată a Irinei - iepurele albastru. Chiar dacă lucrarea a crăpat la ultimul proces de ardere, Irina a refăcut-o cu grijă, pentru că a pus mult suflet în aceast proiect și într-un fel ”e un autoportret”. Este o față a Irinei, care ne spune că lucrurile frumoase sunt cele pe care le faci cu migală și pasiune, care te reprezintă iar rezultatul îți aduce bucurie. Cât despre micile imperfecțiuni, ele sunt cele care dau personalitate obiectului, iar pe noi ne fac umani și fără egal.
Foto: Casian Podărelu | Text: Roxana Fîcă
Mai multe despre Irina Silivestru găsiți aici, pe pagina sa de Instagram.
