În ceea ce privește alegerea climatică, migdalul necesită un climat mediteranean sau temperat, caracterizat prin veri lungi, calde și uscate, pentru a se dezvolta optim. Este important de reținut o particularitate esențială pentru recolta dumneavoastră: migdalul necesită polenizare încrucișată; acest lucru înseamnă că, pentru o fructificare optimă, este necesară plantarea a cel puțin două soiuri diferite în imediata apropiere.
Plantarea migdalului: alegerea locației și metoda corectă
O plantare reușită depinde esențial de alegerea unui amplasament potrivit și de respectarea pașilor tehnici.
- Expunerea la soare: Migdalul este un arbore mediteranean, așadar necesită soare direct, plin, pentru o dezvoltare optimă, având nevoie de minim 6-8 ore de lumină solară pe zi.
- Toleranța la îngheț: Deși migdalul matur tolerează gerul de iarnă, cea mai mare vulnerabilitate o reprezintă înghețurile târzii de primăvară, care pot distruge florile deja deschise. Din acest motiv, este crucial să evitați plantarea în zonele joase (funduri de vale), unde aerul rece stagnează.
- Drenajul solului: Migdalul preferă solurile nisipoase sau luto-nisipoase, cu un drenaj excelent. Solul ar trebui să fie de preferință cu un pH neutru spre ușor alcalin. Evitați solurile grele, compacte, care rețin apa.
- Când se plantează? Cel mai bun moment pentru plantare este toamna târziu sau primăvara foarte devreme, înainte de începerea înmuguririi.
- Gropile de plantare: Săpați gropi spațioase (recomandat 60x60x60 cm) și îmbogățiți pământul scos cu compost sau îngrășăminte organice înainte de a reașeza puietul.
- Distanța între arbuști: Pentru a asigura o bună aerisire și dezvoltare a coroanei, lăsați un spațiu considerabil: 4 până la 7 metri între pomi, distanța exactă fiind determinată de vigoarea soiului ales.
Îngrijirea esențială a migdalului în perioada de creștere
Pentru a asigura o dezvoltare armonioasă și o producție fructiferă optimă, migdalul necesită o atenție sporită în ceea ce privește udarea, nutriția și formarea coroanei.
- Faza de stabilire: În primii doi până la trei ani de viață, este vital să asigurați o udare regulată și consistentă a puietului pentru a facilita dezvoltarea unui sistem radicular puternic.
- Arbore matur: Deși migdalul este recunoscut pentru rezistența sa la secetă, irigarea suplimentară este absolut esențială în anumite perioade critice:
Înainte de înflorire (pentru a susține deschiderea florilor).
În timpul dezvoltării fructelor (vara), când necesarul de apă este cel mai mare.
- Nevoi nutriționale: Migdalul răspunde excelent la Azot (N), care susține creșterea vegetativă și formarea de noi ramuri.
- Programul de fertilizare: Vă recomandăm să aplicați îngrășăminte echilibrate (sau formule bogate în Azot) în două reprize principale: primăvara devreme și din nou la începutul verii.
- Importanța calciului: Nu neglijați aportul de Calciu (Ca). Acesta este crucial pentru sănătatea cojii și a sâmburilor (migdalelor) și ajută la prevenirea unor deficiențe.
- Când se taie? Tăierea majoră se realizează întotdeauna în perioada de repaus vegetativ – fie iarna târziu, fie primăvara foarte devreme, înainte ca arborele să intre în vegetație.
- Obiectivul principal: Tăierea urmărește formarea unei coroane deschise (sistem tip vas sau lider central modificat) pentru a maximiza pătrunderea luminii în interior și a optimiza producția.
- Tăierea de întreținere: Anual, trebuie să îndepărtați ramurile moarte, bolnave sau pe cele care se încrucișează. De asemenea, tăiați toți lăstarii de la bază care pot concura cu arborele principal.
Recoltarea și protecția migdalului
Odată ce arborele este matur, ultimii pași implică protejarea sănătății sale și culegerea roadelor.
- Semnele coacerii: Fructele sunt gata de recoltat atunci când coaja exterioară (sau pericarpul) începe să se usuce și să se despice, deschizându-se pe creangă. Acest lucru se întâmplă, de obicei, de la sfârșitul verii până la începutul toamnei.
- Metoda: Migdalele sunt recoltate, în general, prin scuturarea sau lovirea ușoară a ramurilor (fie manual, fie cu utilaje), astfel încât fructele desprinse să cadă pe prelate așezate sub pom.
- Sensibilitate: Migdalul este predispus la anumite boli fungice, cele mai frecvente fiind Monilioza (sau putrezirea florilor și a lăstarilor) și Ciuruirea Frunzelor.
- Prevenire: Cheia este prevenția. Aplicați tratamente preventive cu produse pe bază de cupru (sulfat de cupru) în două momente esențiale:
Toamna, după ce au căzut toate frunzele.
Primăvara devreme, înainte de deschiderea mugurilor.
- Obiectiv: Aceste tratamente ajută la protejarea împotriva bolilor fungice care pot afecta florile și lăstarii.
Cultivarea migdalului este o investiție pe termen lung care aduce multiple satisfacții. Deși arborele necesită o atenție sporită la polenizare (prin plantarea a cel puțin două soiuri) și protecție vigilentă împotriva înghețurilor târzii de primăvară, efortul este răsplătit din plin. Sinteza îngrijirii arată că, prin irigare corectă, fertilizare cu azot și tăierea coroanei deschise, veți obține o recompensă nutritivă valoroasă.
