Prevenirea este mai ușoară decât combaterea
În cultivarea viței-de-vie, similar cu menținerea sănătății umane, accentul trebuie pus pe prevenirea apariției bolilor și a dăunătorilor. Un aspect important în acest sens este alegerea soiurilor de viță-de-vie potrivite.
Noile soiuri de viță-de-vie sunt adesea dezvoltate cu rezistență genetică parțială sau chiar totală la anumite boli și dăunători. Aceasta înseamnă că, prin alegerea unui soi rezistent, putem reduce semnificativ necesitatea aplicării tratamentelor chimice.
În cultivarea viței-de-vie, este important să adoptăm o abordare integrată în gestionarea bolilor și a dăunătorilor. Aceasta înseamnă că nu trebuie să ne sperie apariția ocazională a unor pete pe frunze sau a câtorva dăunători, ci să ne concentrăm pe menținerea unui echilibru natural în ecosistemul viței-de-vie.
- Alegerea unor soiuri rezistente: Optați pentru soiuri de viță-de-vie mai puțin susceptibile la boli și dăunători.
- Menținerea igienei în grădină: Îndepărtați resturile vegetale și buruienile, care pot fi un focar de infecție.
- Asigurarea unei bune circulații a aerului: Evitați plantarea prea densă și asigurați o bună ventilație în jurul plantelor.
- Monitorizarea regulată a plantelor: Inspectați frunzele, tulpinile și fructele pentru a depista semnele timpurii ale bolilor sau dăunătorilor.
O metodă importantă de prevenire a atacului ciupercilor este efectuarea corectă și la timp a lucrărilor în verde, cum ar fi tăierea, copilitul și defolierea. Aceste lucrări ajută la menținerea unei forme aerisite a butucului de viță-de-vie, ceea ce reduce umiditatea și favorizează o bună circulație a aerului, creând un mediu mai puțin propice dezvoltării ciupercilor.
În cazul în care observați frunze, flori sau fructe atacate de boli sau dăunători, îndepărtați-le cât mai repede posibil pentru a preveni răspândirea infecției. Nu aruncați aceste părți în groapa de compostare, deoarece riscați să înmulțiți agenții patogeni.
Micoze din Europa
Spre deosebire de făinare și mana, putregaiul cenușiu este o boală polifagă, care poate afecta peste 80 de specii de plante. Aceasta este cauzată de o ciupercă ce se dezvoltă în condiții de umiditate ridicată. Combaterea putregaiului cenușiu se realizează prin reducerea umidității din jurul plantei, ceea ce îngreunează colonizarea ciupercii.
Pătarea roșie este o boală specifică regiunilor viticole, fiind mai frecventă în zonele cu sol uscat și sărac în humus. La soiurile de struguri albe, se manifestă prin apariția unor pete maronii, în timp ce la soiurile de struguri negri-albăstrui apar pete roșii-rubinii. Agentul patogen iernează pe frunzele căzute toamna, de aceea este recomandată îndepărtarea acestora de sub butuc și stimularea activității biologice a solului.
Pătarea neagră este o boală provocată de o ciupercă ce atacă frunzele și alte părți verzi ale plantei. Frunzele infectate se răsucesc, se îngălbenesc și, în final, cad. Pe măsură ce boala evoluează, butucul se defoliază, iar în final apar semne de putrezire și planta poate muri. Pentru a combate această boală, se recomandă eliminarea prin tăiere a părților afectate.
Ciuperca Eutypa lata cauzează degradarea scoarței și a lemnului viței-de-vie. Pentru a combate această boală, se recomandă eliminarea părților lemnoase atacate.
Micoze "importate"
Făinarea este o boală care poate ataca soiurile ameliorate de viță-de-vie, dar nu le distruge complet. Soiurile care nu prezintă rezistență genetică la făinare necesită tratamente chimice regulate pentru a preveni infecția. Perioada de vară este cea mai critică pentru apariția făinării, deoarece condițiile climatice sunt favorabile dezvoltării ciupercii.
Mana este o boală care apare în condiții de umiditate ridicată și de lungă durată. Aceasta atacă organele verzi ale plantei, cum ar fi frunzele, lăstarii și strugurii. Pe măsură ce boala avansează, țesuturile afectate se brunifică și se usucă. Din păcate, nu există încă o metodă sigură de combatere ecologică a manei și a făinării, ceea ce face ca tratamentele chimice să fie adesea necesare.
Dăuntării viței-de-vie
Moliile viței-de-vie sunt inofensive în stadiul adult, dar larvele (omizile) sunt extrem de periculoase. Acestea atacă boabele necoapte de struguri, perforându-le și hrănindu-se cu pulpa fructelor. O metodă naturală de combatere a moliilor este amplasarea adăposturilor pentru păsări în grădină. Păsările se hrănesc cu larvele moliilor, contribuind la reducerea populației acestora.
Păianjenul roșu include două specii distincte: Panonychus ulmi și Tetranychus urticae. Acestea depun ouăle pe dosul frunzelor, iar larvele eclozate se hrănesc cu seva plantelor, înțepând frunzele și sugând sucul celular.
Erinoza viței-de-vie este produsă de acarianul galicol. Acești acarieni se colonizează pe partea inferioară a frunzelor, unde înțeapă și sug sucul celular din țesuturi. În timpul hrănirii, ei introduc o substanță toxică, care determină hipertrofierea țesuturilor și apariția unor mici umflături pe partea superioară a frunzelor. Mugurii atacați nu pornesc în vegetație, iar atacul acestui acarian poate cauza și creșterea deformată a viței-de-vie.
Acarioza viței-de-vie atacă plantele prin înțepare și supt, după care părăsește planta atacată. În urma unui atac puternic, se poate observa creșterea slabă și ramificarea nedorită a plantei.
Filoxera nu mai reprezintă o problemă majoră în prezent, deoarece altoirea viței-de-vie se face pe portaltoiuri americane, care sunt rezistente la acest dăunător. Filoxera are un ciclu de viață complex, atacând atât părțile subterane (rădăcinile), cât și părțile supraterane (frunzele și lăstarii) ale plantei.
Viespea comună este singura viespe a cărei mușcătură este suficient de puternică pentru a rupe pielița groasă a boabelor de struguri. Pentru a proteja ciorchinii de struguri de atacul viespilor, se pot utiliza plase sau perdele transparente.
