Unul dintre primele semne ale revenirii la viață este trezirea trandafirilor din perioada de repaus vegetativ. Aceasta este o etapă importantă în îngrijirea trandafirilor, deoarece permite pregătirea lor pentru un nou sezon de creștere și înflorire.
Primul pas în amenajarea gazonului este curățarea temeinică a terenului. Îndepărtați frunzele uscate, resturile vegetale, pietrele sau orice alte obiecte care ar putea împiedica creșterea ierbii. Această etapă este crucială, deoarece resturile vegetale pot putrezi și pot crea un mediu propice pentru dezvoltarea bolilor și a dăunătorilor.
În primul rând, este important să îndepărtăm materialele de protecție de iarnă de pe arbuști și flori. Acestea au rolul de a proteja plantele de frig, dar odată ce temperaturile cresc, pot împiedica aerisirea și pot favoriza apariția bolilor.
În continuare, trebuie să eliminăm crengile uscate și să tundem plantele perene. Tunderea se face înainte ca plantele să intre în vegetație, pentru a le stimula creșterea și a le menține un aspect îngrijit.
Plantele din ghivece și jardiniere pot fi mutate într-un loc mai luminos, unde se vor bucura de mai multă căldură și lumină. Dacă este necesar, putem adăuga un strat de pământ proaspăt de 1-2 cm pentru a le oferi nutrienții necesari.
Un pas important în pregătirea grădinii este îmbunătățirea calității solului. Compostul este un aliat de nădejde în acest sens, deoarece conține nutrienți esențiali pentru creșterea plantelor. Împrăștiați un strat de compost de 2-3 cm la toate plantele, arbori, arbuști, trandafiri și straturi de flori.
Legumele și plantele aromatice
În luna martie, putem semăna direct în câmp o varietate de legume, cum ar fi mazărea, spanacul, morcovii, ridichiile de lună, ceapa, salata și pătrunjelul. Este important să alegem un loc însorit și să pregătim solul prin afânare și nivelare.
Înainte de semănare, este esențial să eliminăm buruienile, deoarece acestea pot concura cu plantele cultivate pentru apă și nutrienți. Buruienile se pot îndepărta manual sau cu ajutorul unor unelte de grădinărit.
În luna martie, apar și primii melci, care pot reprezenta o amenințare pentru plantele tinere. Pentru a proteja culturile, putem aduna melcii manual sau putem utiliza momeli ecologice.
Livada
În primul rând, este important să luăm măsuri fitosanitare pentru a proteja plantele de boli și dăunători. În livadă, putem aplica tratamente specifice pentru a preveni apariția bolilor și a dăunătorilor. De asemenea, este important să îndepărtăm inelele cu clei, care au fost folosite pentru a captura insectele în timpul iernii.
Asocierea plantelor poate fi o metodă eficientă de a proteja plantele de dăunători. De exemplu, lavanda plantată alături de trandafiri într-un sol bogat în elemente nutritive și permeabil poate ajuta la combaterea păduchilor de frunze.
În cazul plantelor din ghivece sau jardiniere, luna martie este momentul potrivit pentru a distruge păduchii (de frunze, lânoși, țestoși). O metodă naturală de a combate păduchii este spălarea plantelor cu o soluție de săpun.
Protecție împotriva melcilor
Melcii pot fi o problemă majoră în grădină, deoarece se hrănesc cu frunzele și fructele plantelor, distrugând recolta. Este important să prevenim invazia melcilor din timp, deoarece în luna martie aceștia sunt mai ușor de combătut decât în lunile mai și iunie, când devin mult mai numeroși și mai greu de controlat.
Metode naturale:
- Adunarea manuală a melcilor este o metodă eficientă, dar necesită timp și răbdare.
- Plasarea unor adăposturi pentru dușmanii naturali ai melcilor, cum ar fi șopârlele, poate ajuta la reducerea populației acestora.
- Lăsarea frunzelor sub arbuști și garduri vii oferă un adăpost bun pentru speciile de Carabus, care se hrănesc cu melci.
- Crengile tăiate lăsate la marginea grădinii pot oferi un adăpost pentru arici, care sunt și ei consumatori de melci.
Metode chimice:
- Utilizarea unor momeli otrăvite sau a pesticidelor specifice poate fi eficientă, dar trebuie făcută cu precauție și respectând instrucțiunile de pe ambalaj, pentru a nu afecta alte organisme benefice sau mediul înconjurător.
O grădină diversificată, cu o varietate de plante, poate fi mai rezistentă la atacul dăunătorilor, deoarece creează un echilibru natural și atrage insecte benefice, care se hrănesc cu dăunători.
| Plantele care nu sunt agreate de limacși | |
|---|---|
| Coada șoricelului (Achillea) | Gura-leului (Antirrhinum) |
| Mușcata (Geranium) | Planta-covor (Alchemilla) |
| Căldărușa (Aquilegia) | Condurașii (Tropaeolum) |
| Feriga (Athyrium) | Crinul galben (Hemerocallis) |
| Coada-șoricelului (Saxifraga) | Omagul (Aconitum - otrăvitoare!) |
| Brumăreaua (Phlox) | Codruța (Astilbe) |
| Luminița-de-noapte (Oenothera) | Heuchera |
| Calcea (Caltha) | Părul-Maicii Domnului (Adiantum) |
| Sporul-casei (Impatiens) | Veronica |
Iazul în grădină - oază de relaxare
Una dintre cele mai apreciate tendințe în amenajarea grădinii este crearea unui iaz. Efectul magic al apei, apropierea de natură și susurul pârâului oferă un adevărat răsfăț pentru simțuri. În plus, un iaz de dimensiuni reduse este mai ușor de întreținut decât o suprafață similară de gazon.
Cel mai bun material izolator pentru un iaz este folia. Un pârâu poate aduce un plus de farmec grădinii dumneavoastră. Apa curge printr-un albie căptușită cu folie până la un rezervor, de unde este retransmisă la punctul de plecare. Rezervorul trebuie să fie mereu plin pentru a asigura funcționarea optimă a pompei.
Albia pârâului se poate căptuși cu bolovani, nisip și pietriș, iar rezervorul de apă se poate acoperi cu un grilaj camuflat cu pietre de râu. Pe malul apei se pot cultiva diverse plante, cum ar fi năsturelul, calcea-calului, primula și leurda.
Pompa nu trebuie să funcționeze permanent, fiind suficientă pornirea ei de câteva ori pe zi, pentru a asigura un susur relaxant al pârâiașului.
Pe lângă plantele menționate anterior, în jurul iazului se pot cultiva și alte specii, cum ar fi:
- Iris de apă
- Lotus
- Nuferi
- Papură
- Salcie
Aceste plante vor crea un aspect natural și armonios în jurul iazului, transformând grădina într-un adevărat paradis.
Cele mai grave greșeli comise la înființarea unui iaz
Dacă locul unde este amplasat iazul este prea expus la soare pe parcursul zilei apa se încălzește foarte mult, ceea ce termină formarea în exces a algelor. Umbra pomilor este "umbrela de soare", ideală ce împiedică supraîncălzirea.
Lacul trebuie să aibă o adâncime de 80-100 cm. La o astfel de adâncime se formează și zone mai reci, care conțin o cantitate mai mare de oxigen.
Este o greșeală gravă, din cauza căreia mor multe vietăți. Broaștele mor într-un iaz cu o asemenea albie.
Secretul iazului lipsit de alge este popularea cu plante. Pe fâșia de mal se plantează calcea-calului, stânjenelul de baltă și răchitanul. Pe primul nivel al iazului, acolo unde apa are 50 cm adâncime sau chiar mai mult, își au locul Ceratophyllum demersum, nufărul alb, papura lată. Plantele plutitoate recomandate sunt foarfeca-bălții, iarba-broaștelor, Ranunculus aquatilis.
