Persoanele interesate de obținerea eficienței maxime trebuie să se informeze minuțios în legătură cu avantajele și dezavantajele fiecărei opțiuni pentru a putea decide care este varianta ce li se potrivește.
Articolul de mai jos oferă informații utile în acest sens prin prezentarea generală a celor trei variante ce pot fi utilizate în încălzirea rezidențială, dar și a unor spații diverse, cum ar fi cele hoteliere sau chiar de producție. Astfel, se vor putea consulta principalele caracteristici ale peleților, lemnelor și brichetelor, avantajele și dezavantajele pe care le oferă, precum și criteriile de ținut cont pentru a face o alegere corectă și eficientă.
Peleți vs lemne vs brichete - Informații generale
Lemnul este primul material folosit de om pentru a obține căldură. Deși există numeroase alte variante disponibile pentru încălzirea interioarelor, o bună parte din populația României folosește lemnul și derivatele sale, fie din cauza lipsei rețelelor centralizate de gaze naturale, fie datorită preferinței pentru folosirea unui material tradițional, ce nu contribuie la generarea unor emisii specifice combustibililor fosili precum cărbunele, gazele naturale sau petrolul.
Acestea din urmă influențează în mod negativ temperaturile de la nivel global, care se materializează prin înmulțirea fenomenelor climatice extreme, cum ar fi seceta, inundațiile, furtunile.
Lemnul de foc provine din tăierea diferitelor specii de arbori, dintre care se remarcă rășinoasele (bradul și molidul) sau esențele tari (fag, stejar, carpen, mesteacăn). Materialul este preferat pentru că are un preț accesibil, este disponibil în întreaga țară și oferă o variantă de încălzire diferită față de folosirea combustibililor fosili.
Prin arderea lemnului se generează o cantitate apreciabilă de căldură, ce poate varia în funcție de tipul de focar utilizat. Sobele tradiționale din teracotă au o eficiență mai redusă, existând variante moderne, cum ar fi centralele termice, care reușesc să încălzească suprafețe apreciabile într-un mod uniform. Cu toate acestea, lemnul de foc obișnuit aduce și unele probleme legate de umiditatea acestuia, ce afectează atât arderea, cât și echipamentele utilizate. Această problemă poate fi rezolvată prin folosirea unor produse derivate, anume brichetele și peleții.
Brichetele și peleții din lemn sunt materiale produse din resturi rămase în urma industrializării materialului lemnos pentru producerea de cherestea sau mobilier. Rumegușul, așchiile din lemn și chiar coaja copacilor sunt transformate într-un material de foc de calitate superioară prin trecerea printr-un proces industrial simplu. Resturile sunt presate la presiuni ridicate, procedură care implică:
- încălzirea resturilor lemnoase datorită presiunii;
- eliminarea unei părți importante din umezeala naturală;
- compactarea resturilor fără adezivi suplimentari, lignina din lemn fiind suficientă pentru coeziune.
Peleții și brichetele sunt produse semiindustrializate ale resturilor din lemn, asemănătoare ca structură, diferențiindu-se prin forma lor. Peleții sunt cilindri de dimensiuni reduse, standardizați, potriviți pentru alimentarea automată a centralelor. Brichetele au dimensiuni mai mari și forme variate, fiind utilizate în sobe, șeminee și centrale pe lemn, unde alimentarea se face manual.
Lemnul, peleții și brichetele prezintă caracteristici comune, având aceeași sursă. Există însă diferențe importante:
- capacitatea calorică a lemnului este mai redusă decât cea a peleților și brichetelor;
- eficiența arderii depinde de umiditate (mai mare la lemnul de foc, mai mică la peleți și brichete);
- depozitarea lemnului ocupă mai mult spațiu și este mai dificilă decât depozitarea peleților și brichetelor.
Avantaje și dezavantaje peleți vs brichete vs lemne
Diversele tipuri de combustibil lemnos sunt folosite datorită avantajelor pe care le oferă. România are suprafețe extinse de păduri, ceea ce permite recoltarea anuală a unor cantități apreciabile de arbori.
Deși procedeul poate părea unul cu impact asupra mediului, o tăiere selectivă a arborilor prea bătrâni sau bolnavi contribuie la dezvoltarea sănătoasă a pădurilor și oferă în același timp cantități generoase de peleți, lemne de foc și brichete. Această opțiune pentru încălzire are și anumite dezavantaje, de care trebuie să se țină cont.
Peleții și brichetele sunt produse secundare, rezultate din resturi lemnoase provenite din prelucrarea primară a lemnului. Până nu demult, aceste resturi erau aruncate, contribuind la poluarea apei sau a solului.
În ultimii ani, datorită introducerii unei legislații orientate spre gestionarea corectă a resurselor și a creșterii costurilor altor metode de încălzire, antreprenorii au folosit aceste resturi pentru a le transforma în combustibili solizi. Prin industrializare, rezultă două tipuri de materiale cu caracteristici comune, dar forme diferite: peleții pentru alimentare automată și brichetele pentru alimentare manuală.
- Umiditate mult mai redusă decât lemnul de foc (în general sub 10%, față de 30–60% la lemnul obișnuit).
- Capacitate calorică superioară datorită densității crescute și umidității reduse.
- Peleții pot fi folosiți în sisteme automate de alimentare.
- Transport, depozitare și manipulare mai ușoare decât în cazul lemnului de foc.
- Arderea peleților și a brichetelor este făcută într-un mod aproape complet, ceea ce duce la generarea unor cantități infime de cenușă. În acest mod, întreținerea centralei este mult ușurată, deoarece perioada dintre intervenții este mult mai mare decât în cazul arderii lemnului natural.
- Datorită umidității reduse, peleții și brichetele nu elimină mirosuri puternice și nici cantități mari de fum. Aceste caracteristici permit ca produsele să fie folosite și în cazul șemineelor deschise, unde varianta tradițională nu este întotdeauna potrivită din cauza fumului generat.
- Prin achiziționarea brichetelor și a peleților se evită ca resturile lemnoase să fie aruncate în natură și să contribuie la poluarea solului sau a apei.
Pentru a face o alegere informată este necesar să se ia în considerare și dezavantajele generate de folosirea celor două variante de material lemnos. Un prim element negativ este prețul mai mare al acestora în comparație cu lemnul de foc. Totuși, dacă se ține cont de capacitatea calorică crescută, este posibil ca acest dezavantaj să nu fie atât de important precum pare.
Un alt dezavantaj este legat de prețul ridicat al dispozitivelor de ardere folosite. O centrală pe lemne modernă este mai scumpă decât o sobă tradițională din teracotă, ceea ce presupune o investiție inițială mai mare, ce poate fi amortizată în timp. Un alt dezavantaj este reprezentat de fragilitatea peleților și brichetelor, care se pot sfărâma în timpul manipulării și transportului, ceea ce poate genera resturi greu de îndepărtat și pierdere de material.
Lemnul de foc este utilizat într-un număr important de clădiri rezidențiale, în special în zonele rurale, acolo unde nu există opțiunea gazelor naturale din cauza lipsei rețelelor centralizate. Întrebuințarea acestui combustibil este populară în continuare datorită următoarelor avantaje:
Lemnul este o resursă regenerabilă, în special dacă este recoltat în mod controlat, fără a influența negativ pădurile. Prin arderea lemnului recoltat conform normelor aflate în vigoare, pădurile continuă să existe și să reprezinte un adăpost pentru biodiversitate.
Lemnul are costuri reduse față de alte opțiuni, mai ales în zonele montane, acolo unde pădurile sunt aproape, iar la prețul combustibilului nu se adaugă și cel al transportului pe distanțe mari.
Lemnul este un combustibil tradițional, fiind preferat de mulți oameni ce pun accent pe acest element. Arderea lui în sobe și șeminee oferă o imagine deosebită, plină de farmec.
Printre dezavantajele lemnului de foc se numără dependența de umiditate, ceea ce înseamnă că pentru o ardere eficientă acesta trebuie să fie stocat o perioadă lungă (cel puțin doi ani), în locuri uscate, pentru a se ajunge la umiditatea recomandată. Un alt dezavantaj este legat de necesitatea existenței unui spațiu de depozitare de dimensiuni apreciabile, depozitarea lemnului fiind dificilă din cauza formelor variate. Nu trebuie uitat nici faptul că, pentru ardere, lemnul trebuie să fie tăiat și crăpat în bucăți ușor de manipulat, element ce presupune o muncă suplimentară.
Criterii de ținut cont la alegerea peleților vs lemne vs brichete
Utilizarea materialului lemnos pentru încălzirea spațiilor interioare este o opțiune populară în România datorită existenței pădurilor ce permit colectarea anuală a unor cantități generoase de lemn. Opțiunea între cele trei variante trebuie să fie făcută prin luarea în calcul a unor criterii, putându-se astfel obține o balanță optimă între costuri și beneficii. Printre elementele ce trebuie să fie luate în considerare se numără:
Costurile generale ale încălzirii cu fiecare variantă reprezintă un criteriu de bază. Folosirea lemnului natural este mai ieftină inițial, deoarece sobele și șemineele tradiționale sunt mai accesibile decât centralele în care se folosesc brichete din lemn sau centralele ce funcționează cu peleți. În același timp, însă, ultimele variante, deși mai scumpe ca investiție inițială, se vor amortiza mai rapid datorită eficienței crescute obținute printr-o ardere aproape completă a combustibilului.
Confortul interior obținut este unul variabil. Prin utilizarea sobelor, căldura nu este uniformă, aceasta fiind mai mare în apropierea focarului și mai mică în spațiile îndepărtate. Arderea peleților și a brichetelor, însă, oferă un confort crescut, atât datorită folosirii centralelor ce sunt conectate la un sistem de calorifere răspândite în toată locuința, cât și a manipulării mai lejere a celor două tipuri de combustibil.
Aspectul tradițional este luat în calcul de unele persoane care vor să beneficieze de senzația plăcută a focului în șeminee sau sobe, ce oferă o legătură cu trecutul.
În concluzie, alegerea dintre lemne, peleți și brichete trebuie să țină cont de criterii reale pentru ca opțiunea să fie una eficientă și potrivită cu stilul de viață al fiecărei persoane în parte.
