De ce se izolează o clădire
Un acoperiș sau o fațadă cu izolație adecvată contribuie la stabilizarea temperaturii interioare. În lipsa unei izolări corespunzătoare, elementele constructive permit transferul continuu de căldură către exterior.
O clădire fără izolație prezintă valori ridicate ale transferului termic prin suprafețele exterioare. În cazul unei izolări insuficiente, valorile rămân crescute, aspect observabil în exploatarea clădirii.
Protecția termică a casei
Calitatea protecției termice se evaluează prin coeficientul de transfer de căldură al componentelor, denumit valoare U.
| Valoarea U | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Componentă | Foarte slab | Slab | Mediu | Bine | Foarte bine |
| Acoperiș | ≥ 1,00 | 0,60 | 0,30 | 0,22 | ≤ 0,15 |
| Perete masiv | ≥ 1,50 | 0,80 | 0,40 | 0,30 | ≤ 0,20 |
| Ferestre | 5,20 | 3,50 | 1,80 | 1,40 | ≤ 1,20 |
Valoarea U este exprimată în W/(m²K). O valoare mai mică indică un transfer redus de căldură prin elementul respectiv.
Conductivitatea termică (λ) indică fluxul de căldură transmis printr-un material cu grosimea de 1 metru la o diferență de temperatură de 1 Kelvin. Pentru proiectele actuale se utilizează frecvent materiale izolante cu λ aproximativ 0,035 W/mK, la grosimi ale stratului izolator de peste 16 cm.
Clasa (WLG) indică permeabilitatea materialului la fluxul de căldură. O valoare mai mică corespunde unei permeabilități reduse.
Rezistența termică (R), exprimată în m²K/W, reprezintă raportul dintre grosimea stratului de material și conductivitatea termică.
Capacitatea de izolare fonică depinde de structura materialului. Materialele poroase și flexibile, precum vata minerală, pot contribui la reducerea propagării sunetului.
Materialele izolante sunt clasificate conform standardelor Euro A1–F. Clasele A1 și A2 indică materiale neinflamabile. Clasa B include materiale inflamabile, cu subclase precum B1 (greu inflamabil), B2 (inflamabilitate normală) și B3 (ușor inflamabil).
Alegerea materialului izolator
Înainte de achiziție, se verifică proprietățile relevante pentru aplicația dorită. Pe lângă comportamentul termic, pot fi importante protecția fonică și comportamentul la incendiu.
Nu toate materialele utilizate la interior sunt adecvate și pentru exterior. Se respectă zona de aplicare recomandată de producător.
- Ce nivel de protecție termică este necesar?
- Este necesară și protecție fonică?
- Există cerințe specifice pentru material?
- Care este zona de aplicare?
Plăcile din polistiren sunt utilizate frecvent datorită greutății reduse și proprietăților de izolare.
Vata minerală este utilizată la acoperișuri, fațade și pereți despărțitori.
Izolarea acoperișului
Bariera de vapori montată pe partea interioară limitează pătrunderea aerului cald și umed în structura acoperișului.
Pe partea exterioară se montează o învelitoare care limitează pătrunderea aerului rece și a umezelii.
Metode de izolare a acoperișului
Materialul izolant se montează între căpriori. Este o metodă frecvent utilizată la mansarde.
Se aplică pe partea interioară, ca soluție suplimentară atunci când adâncimea căpriorilor este insuficientă.
Materialul izolant se montează pe partea exterioară, peste structura acoperișului. Este adecvată atunci când se înlocuiește învelitoarea.
Pentru mansarde neutilizate, izolarea planșeului este o soluție practică. Materialul se montează pe pardoseală, respectând cerințele privind difuzia vaporilor.
Important
La toate cele patru metode trebuie avut în vedere faptul că umezeala și aerul rece pot pătrunde în structura acoperișului și pot provoca deteriorări. Pentru a preveni acest lucru, se montează pe partea exterioară o învelitoare care împiedică răcirea și umezirea izolației.
Vată minerală de sticlă sau vată minerală bazaltică?
| Caracteristici | Vată minerală de sticlă | Vată minerală bazaltică |
|---|---|---|
| Punct de topire | indisponibil | ≥ 1.000°C |
| Temperatura de utilizare | ~ 400°C | ~ 700°C |
| Rezistenţă la compresiune | redusă | ridicată |
| Elasticitate | ridicată | redusă |
| Greutate | redusă | ridicată |
Izolarea fațadei
Un perete exterior reprezintă o suprafață extinsă a clădirii, ceea ce permite transferul de căldură către exterior. Izolarea fațadei limitează acest transfer prin îmbunătățirea comportamentului termic al elementelor constructive. Mai jos sunt prezentate aspecte tehnice și materiale utilizate frecvent pentru izolarea fațadelor.
O fațadă izolată contribuie la stabilizarea temperaturii interioare prin reducerea variațiilor determinate de condițiile exterioare. Limitarea curenților de aer poate îmbunătăți percepția confortului în încăperi. De asemenea, aplicarea unui sistem de izolare permite realizarea unui finisaj exterior nou, prin tencuieli sau culori diferite.
Pereții neizolați permit transferul rapid al temperaturii, ceea ce poate genera variații semnificative între interior și exterior. Un strat izolator aplicat pe fațadă contribuie la stabilizarea temperaturii în structura zidăriei.
Iarna, izolația limitează pierderea de căldură prin pereți, iar vara reduce transferul de temperatură din exterior către interior.
- Este necesară montarea unei schele?
- Cum a fost izolată clădirea până acum?
- Ce material izolator este potrivit pentru aplicația dorită?
- Ce grosime trebuie să aibă stratul izolator?
- Sunt necesare lucrări suplimentare (pervazuri, reparații)?
- Este oportună înlocuirea ferestrelor sau a ușii?
- Trebuie izolat și soclul?
- Sunt necesare lucrări pregătitoare (îndepărtarea pământului)?
- Există spațiu pentru depozitarea materialelor?
- Ce finisaj și ce culoare va avea fațada?
Sfat
Tencuiala finală aplicată după montarea izolației permite modificarea aspectului exterior al clădirii.
Izolarea planșeului subsolului
Subsolurile neîncălzite pot transmite temperaturi scăzute către încăperile de deasupra, ceea ce duce la o pardoseală rece la parter. Un strat izolator aplicat sub planșeul subsolului contribuie la limitarea transferului de temperatură dintre cele două zone.
Plăcile izolatoare din vată minerală, spumă dură, fibră de lemn sau celuloză sunt utilizate frecvent în această zonă. Variantele care se lipesc direct pe planșeu permit montaj rapid. La tavane arcuite sau denivelate se folosesc leațuri, iar plăcile izolante se fixează între acestea și pot fi acoperite ulterior cu gips-carton sau lemn.
- Lipirea plăcilor izolatoare din polistiren cu mortar adeziv
- Lipirea plăcilor izolatoare din polistiren cu spumă adezivă
- Lipirea plăcilor de izolație minerală pe toată suprafața
- Lipire combinată cu dibluire
Sfaturi
Respectați dispozițiile valabile privind protecția împotriva incendiilor și cerințele tehnice aplicabile materialelor izolatoare.
Dacă pe suprafața planșeului sunt montate cabluri, izolația poate fi realizată în continuare. Plăcile izolatoare pot fi decupate pe partea inferioară sau se poate aplica izolație în două straturi: primul strat cu grosimea cablurilor, iar al doilea strat pentru uniformizarea suprafeței.
